Un grup de arheologi anchetează circumstanţele săpăturilor efectuate la mănăstirea Baia de Aramă

6Grupul informal „Perspective Arheologice”, compus din 351 de arheologi, istorici, arhitecţi, intelectuali preocupaţi de starea arheologiei româneşti şi de protecţia patrimoniului istoric a fost sesizat cu privire la gravitatea evenimentelor derulate recent la mănăstirea mehedinţeană Baia de Aramă.
 
 
Aici, la data de 11 noiembrie a.c., un arheolog clujean a efectuat săpături mecanizate în zona fundaţiei nordice, sub pretextul unei cercetări arheologice de „evaluare”.
 
În scrisoarea deschisă a grupului informal PERSPECTIVE ARHEOLOGICE privind săpăturile de la mănăstirea Baia de Aramă, semnatarii documentului arată:
 
„A practica o săpătură mecanică la baza unui monument istoric, în lungul zidului, pe mai mult de 7 m, şi pe o adâncime peste de 4 metri, este  o decizie incalificabilă, arheologic distructivă şi non-informativă, moralmente criminală (în acea zonă se găsesc, obişnuit, morminte medievale) şi periclitând integritatea structurală a monumentului. Filmele realizate de Episcopie probează, dincolo de îndoială, că lucrările au afectat direct fundaţia bisericii, din care au căzut mai mulţi bolovani de mari dimensiuni. Sugestia pe care o dă comunicatul Episcopiei – dar şi surse media – este că acţiunea nu a vizat obiective ştiinţifice, ci căutarea unei comori; graba în care lucrarea s-a săvârşit (în ceva mai mult de 24 de ore?), cât şi mijloacele brutale alese de autori, par să le dea dreptate (n.r. Episcopiei).”
 
În cazul în care acuzaţiile vor fi dovedite, grupul de arheologi recomandă:
 
- pedepsirea exemplară a arheologului titular, mergând până la retragerea dreptului de săpătură pe termen nelimitat, dacă a dovedit neglijenţă (sau mai rău).
- sancţiuni disciplinare limitate pentru membrii colectivului nominalizat pentru cercetare, care au participat pasiv la o procedură inadmisibilă profesional.
- amendarea legislaţiei şi regulamentelor în vigoare, astfel încât intervenţia cu mijloace mecanice în perimetrul monumentelor istorice sau al siturilor arheologice să fie clar reglementată.
 
În lipsa unor astfel de prevederi, se vor înregistra noi abuzuri, iar ultimii zece ani aduc numeroase exemple din mai toate oraşele istorice.